duminică, 26 august 2007

"nu fii trist ca sa terminat"



" bucura-te ca s-a intamplat".
Am stranso de maini si cu o voce surda parca rostita cu un glas de o suovietate ingereasca am privito cu smetie si i-am spus:
-Asadar iubesti!...fii fericita....
Aceasta lasitate sublima, de a renunta la femeia iubita m-a chinuit dea lungul timpului.La un moment dat regretam lipsa mea de incredere in propiile forte, era o iubire imposibila?, nu voi stii ....
Pe atunci eram doar un copil, la fel ca si acum, insa aceasta lupta pierduta m-a inarmat cu partea nestiuta a iubirii, a unei neincetate nelinisti, o lupta cu propiul meu Eu....M-a format ca om, mi-a modelat caracterul...acum sunt pregatit pentru o reflectie a sufletului meu in inima ta, indiferent cine ai fii, pregateste-te sa iubim cu pasiune, cu gelozie, sa fim plini de cele mai gingase atentii, sa ne gasim vorbele cele mai duioase.....sa cream suflete.

miercuri, 22 august 2007

prima oara.....



....un gust pe care nu stiu de unde sa-l iau... a fii placut, in bautura asta tare, culoarea albicioasa provocata de gheata, pe langa ameteala care te impaiaza, exista o dulceata mentolata, care ispiteste.Iar, combinata, cu aroma fumului alb, culesa cu grija din livada, acest parfum al naturii .....i-ti pompeaza sangele asemenea lavei din vulcan, care se trezeste la viata... veninul care-ti mareste simturile de 100 de ori ascuns sub aromele ispititoare este compania care-ti scoate zambete,carbunii incinsi, parca scosi din iad, dau placere intregului corp.Din cand in cand scot bourguignoni aruncand un taciune mic, cu grija scuturi dracusorii de fulgii-de-funigine sa degaje caldura.......

marți, 21 august 2007


Ironia ei, mi-a daruit o clipa de melancolie, privind in chipul ei, adanc in ochii lucizi, cautam un drum sa-i pot surprinde o sclipire a caracterului acestei fiinte mladioase si dure.Se arata sub atatea nuante incat imi e cu neputinta sa ajung la o parere asupra ei.Ma gandesc la lumea zanelor ca fiind la fel cu realitatea sau natura, fiinca zambetul femeii va apartine intotdeauna celui care stie sa ajunga pana la ea, fie in realitate sau in vis.....Ti-am regasit glasul unduitor care-mi rasuna imaginar de atata farmec, in vis gesturile, si felul cum isi tine capul, jocul privirilor, m-a facut sa ma pomenesc indragostit, totul se transforma in poezie.....

luni, 20 august 2007

pa

Cu aripile larg deschise, gandirea-mi lua zborul spre tot ceea ce este pur si nobil.....in clipa extazului de revelatie sufletul mi-a prins noi puteri, inima-mi este simtitoare, fac cunostinta cu aceasta clipa incantatoare cand noaptea inca nu s-a lasat si ziua a trecut si ultimele raze ale amurgului arunca raze de visare (o soapta rosteste)....Ce tremur launtric....., aceste clipe, singur.....nu exista om care sa nu fii avut ceasul revelatiei, cand viitorul i s-a dezlantuit ca prin minune intr-o oportunitate, destinul ti-o da, depinde doar de tine sa reactionezi la timpul potrivit, atunci am vazut reflectand in oglinda cel mai frumos raspuns din lume, in ochi, doua lacrimi dadeau nastere la noi simturi...unui alt eu.....unui nou caracter.

duminică, 19 august 2007

Pentru tine....



Ea,
pentru mine, sa nu-mi fie,
O, simpla placere,
ci, un izvor de cunostinte.
Sa raman, asadar strain,
de frumoasa si patimasa ei iubire?






Sa nu pot tremura, infiora, respira,
sa nu ma supun.
Caci crudele ei priviri....
sa nu le induplec?






Sortit,
sa nu cunosc, frumusetea, fantezia,
norii ce alearga, adierea, placerea
Care ii risipeste, azurul....






Am vazuto, scaldata in lumina iubirii,
clocotul emotiilor, s-a revarsat,
asupra inimii,
inscriind-adanc in suflet, prima iubire.






Avea parul lung, si... atat de frumoasa,
Incat nu mai eram stapan pe emotiile mele,
Trupul,
era in prada fiorilor, perceptand prima iubire.

sâmbătă, 18 august 2007

ultima iluzie...


Cand simti puternic o apropiere fata de o persoana, te poti numi un om cu un suflet simtitor care traieste o viata complexa, plina si dramatica...Iar delicatetea pe care o ai este simtamantul cel mai grozav care il poate avea cineva, o poezie care-ti transmite un simtamant care ne licareste ochii.......Dar in jocul intim al fintei omenesti, sentimentul care il adevereste este egoismul de a fii cauza de voluptate acelei persoane, fericirea pe care i-o daruiesti,vazando fericita, te face sa fii fericit.....ma"gandesc"adesea ipostaze, mai sincer exprimandu-ma, doar visez cum ii daruiesc bucurie ei, asta ma face fericit....inseamna, oare ca nu am renuntat la egoism, gandurile mele nu sunt inaltatoare....de ce nu o visez pur si simplu ca zambeste:)Inca nu sunt pregatit, s-o cunosc, desi sunt constient ca exista acea pereche de ochii care-mi lasa gandurile sa-mi infloreasca intr-un zambet pur ca unui copil.....ma gandesc ...ma gandesc, la tine, fiinca stiu ca existi, pana nu se vor prabusi toate iluziile, nu-mi voi lasa sufletul prada dejnadejdi...putin cate putin renunt la trufie pregatindu-ma sa te cunosc, te astept in reflexia ochilor mei.Pana ne vom intalni, asta este visul, trebuie sal stii"sa te vad zambind"atat:)

vineri, 10 august 2007

Revelatia



Nu stiu pentru ce sa lupt ,
nici o pasiune ,
nu cunosc.

Sunt,
asemenea ca piatra ,
astept lovitura rece ,
sa pot scoate scantei.
Ascuns in iluzii,
fierul uita sa m-atinga.
Mor,
o,sunt , forta latenta ...
o simpla posibilitate?

Crede , in acel ceva ,
care se afla deasupra ta....
in acel ceva ,
pe care nu-l poti simti ,
mirosi , atinge sau crede,
ca speranta,sau dragostea.

Da , dar eu nu cred in miracole,
eu nu simt asta ,
nu,e cazul meu.

Dar,in fiecare zii,
in care traiesti ,
e un miracol.....

Nu , ziua , viata..
ci tu ,m-ai lovit.
Cu pumnalul rece ,
vapaie ai scos.
Din mine,
Se auzea ,cum iese,
Bourguignoni,
si-n jur se sterg ,
oamenii de funigine...
Caci scanteia m-a transformat ,
in pom.

Asa ai ajuns...
pe chipul ei,
nu vezi, auzi sau simti,
caci acum ,
esti praf.

Da ,
si acum vantul,
trece prin mine,
prietene drag,
sunt pierdut, ars ,risipit ,
simtul s-a dus ,
ce sa fac?

Asteapta razele lunii ,
sa scanteie ,
si alege ca mine
sa adii in ceruri ,
speranta risipita ,
ti-o vei ridica ,
i-naltul cerului.

Da , amintirea vine ,
crima am savarsit ,
piatra m-am preschimbat...
Acum stiu ,
miracolul e sansa,
Dar ,voi cobora ,
aici ,cu aripile
voi ridica pietrele.
Din inima lor ,
a doua sansa ,le voi arata.
Miracolul va exista.