Revelatia

Nu stiu pentru ce sa lupt ,
nici o pasiune ,
nu cunosc.

Sunt,
asemenea ca piatra ,
astept lovitura rece ,
sa pot scoate scantei.
Ascuns in iluzii,
fierul uita sa m-atinga.
Mor,
o,sunt , forta latenta ...
o simpla posibilitate?

Crede , in acel ceva ,
care se afla deasupra ta....
in acel ceva ,
pe care nu-l poti simti ,
mirosi , atinge sau crede,
ca speranta,sau dragostea.

Da , dar eu nu cred in miracole,
eu nu simt asta ,
nu,e cazul meu.

Dar,in fiecare zii,
in care traiesti ,
e un miracol.....

Nu , ziua , viata..
ci tu ,m-ai lovit.
Cu pumnalul rece ,
vapaie ai scos.
Din mine,
Se auzea ,cum iese,
Bourguignoni,
si-n jur se sterg ,
oamenii de funigine...
Caci scanteia m-a transformat ,
in pom.

Asa ai ajuns...
pe chipul ei,
nu vezi, auzi sau simti,
caci acum ,
esti praf.

Da ,
si acum vantul,
trece prin mine,
prietene drag,
sunt pierdut, ars ,risipit ,
simtul s-a dus ,
ce sa fac?

Asteapta razele lunii ,
sa scanteie ,
si alege ca mine
sa adii in ceruri ,
speranta risipita ,
ti-o vei ridica ,
i-naltul cerului.

Da , amintirea vine ,
crima am savarsit ,
piatra m-am preschimbat...
Acum stiu ,
miracolul e sansa,
Dar ,voi cobora ,
aici ,cu aripile
voi ridica pietrele.
Din inima lor ,
a doua sansa ,le voi arata.
Miracolul va exista.