Ea,
pentru mine, sa nu-mi fie,
O, simpla placere,
ci, un izvor de cunostinte.
Sa raman, asadar strain,
de frumoasa si patimasa ei iubire?
Sa nu pot tremura, infiora, respira,
sa nu ma supun.
Caci crudele ei priviri....
sa nu le induplec?
Sortit,
sa nu cunosc, frumusetea, fantezia,
norii ce alearga, adierea, placerea
Care ii risipeste, azurul....
Am vazuto, scaldata in lumina iubirii,
clocotul emotiilor, s-a revarsat,
asupra inimii,
inscriind-adanc in suflet, prima iubire.
Avea parul lung, si... atat de frumoasa,
Incat nu mai eram stapan pe emotiile mele,
Trupul,
era in prada fiorilor, perceptand prima iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu