"nu fii trist ca sa terminat"

" bucura-te ca s-a intamplat".

Am stranso de maini si cu o voce surda parca rostita cu un glas de o suovietate ingereasca am privito cu smetie si i-am spus:

-Asadar iubesti!...fii fericita....

Aceasta lasitate sublima, de a renunta la femeia iubita m-a chinuit dea lungul timpului.La un moment dat regretam lipsa mea de incredere in propiile forte, era o iubire imposibila?, nu voi stii ....

Pe atunci eram doar un copil, la fel ca si acum, insa aceasta lupta pierduta m-a inarmat cu partea nestiuta a iubirii, a unei neincetate nelinisti, o lupta cu propiul meu Eu....M-a format ca om, mi-a modelat caracterul...acum sunt pregatit pentru o reflectie a sufletului meu in inima ta, indiferent cine ai fii, pregateste-te sa iubim cu pasiune, cu gelozie, sa fim plini de cele mai gingase atentii, sa ne gasim vorbele cele mai duioase.....sa cream suflete.

prima oara.....

....un gust pe care nu stiu de unde sa-l iau... a fii placut, in bautura asta tare, culoarea albicioasa provocata de gheata, pe langa ameteala care te impaiaza, exista o dulceata mentolata, care ispiteste.Iar, combinata, cu aroma fumului alb, culesa cu grija din livada, acest parfum al naturii .....i-ti pompeaza sangele asemenea lavei din vulcan, care se trezeste la viata... veninul care-ti mareste simturile de 100 de ori ascuns sub aromele ispititoare este compania care-ti scoate zambete,carbunii incinsi, parca scosi din iad, dau placere intregului corp.Din cand in cand scot bourguignoni aruncand un taciune mic, cu grija scuturi dracusorii de fulgii-de-funigine sa degaje caldura.......

Ironia ei, mi-a daruit o clipa de melancolie, privind in chipul ei, adanc in ochii lucizi, cautam un drum sa-i pot surprinde o sclipire a caracterului acestei fiinte mladioase si dure.Se arata sub atatea nuante incat imi e cu neputinta sa ajung la o parere asupra ei.Ma gandesc la lumea zanelor ca fiind la fel cu realitatea sau natura, fiinca zambetul femeii va apartine intotdeauna celui care stie sa ajunga pana la ea, fie in realitate sau in vis.....Ti-am regasit glasul unduitor care-mi rasuna imaginar de atata farmec, in vis gesturile, si felul cum isi tine capul, jocul privirilor, m-a facut sa ma pomenesc indragostit, totul se transforma in poezie.....

pa

Cu aripile larg deschise, gandirea-mi lua zborul spre tot ceea ce este pur si nobil.....in clipa extazului de revelatie sufletul mi-a prins noi puteri, inima-mi este simtitoare, fac cunostinta cu aceasta clipa incantatoare cand noaptea inca nu s-a lasat si ziua a trecut si ultimele raze ale amurgului arunca raze de visare (o soapta rosteste)....Ce tremur launtric....., aceste clipe, singur.....nu exista om care sa nu fii avut ceasul revelatiei, cand viitorul i s-a dezlantuit ca prin minune intr-o oportunitate, destinul ti-o da, depinde doar de tine sa reactionezi la timpul potrivit, atunci am vazut reflectand in oglinda cel mai frumos raspuns din lume, in ochi, doua lacrimi dadeau nastere la noi simturi...unui alt eu.....unui nou caracter.

Pentru tine....

Ea,
pentru mine, sa nu-mi fie,
O, simpla placere,
ci, un izvor de cunostinte.
Sa raman, asadar strain,
de frumoasa si patimasa ei iubire?






Sa nu pot tremura, infiora, respira,
sa nu ma supun.
Caci crudele ei priviri....
sa nu le induplec?






Sortit,
sa nu cunosc, frumusetea, fantezia,
norii ce alearga, adierea, placerea
Care ii risipeste, azurul....






Am vazuto, scaldata in lumina iubirii,
clocotul emotiilor, s-a revarsat,
asupra inimii,
inscriind-adanc in suflet, prima iubire.

Avea parul lung, si... atat de frumoasa,
Incat nu mai eram stapan pe emotiile mele,
Trupul,
era in prada fiorilor, perceptand prima iubire.

ultima iluzie...

1. 
   

Cand simti puternic o apropiere fata de o persoana, te poti numi un om cu un suflet simtitor care traieste o viata complexa, plina si dramatica...Iar delicatetea pe care o ai este simtamantul cel mai grozav care il poate avea cineva, o poezie care-ti transmite un simtamant care ne licareste ochii.......Dar in jocul intim al fintei omenesti, sentimentul care il adevereste este egoismul de a fii cauza de voluptate acelei persoane, fericirea pe care i-o daruiesti,vazando fericita, te face sa fii fericit.....ma"gandesc"adesea ipostaze, mai sincer exprimandu-ma, doar visez cum ii daruiesc bucurie ei, asta ma face fericit....inseamna, oare ca nu am renuntat la egoism, gandurile mele nu sunt inaltatoare....de ce nu o visez pur si simplu ca zambeste:)Inca nu sunt pregatit, s-o cunosc, desi sunt constient ca exista acea pereche de ochii care-mi lasa gandurile sa-mi infloreasca intr-un zambet pur ca unui copil.....ma gandesc ...ma gandesc, la tine, fiinca stiu ca existi, pana nu se vor prabusi toate iluziile, nu-mi voi lasa sufletul prada dejnadejdi...putin cate putin renunt la trufie pregatindu-ma sa te cunosc, te astept in reflexia ochilor mei.Pana ne vom intalni, asta este visul, trebuie sal stii"sa te vad zambind"atat:)

Revelatia

Nu stiu pentru ce sa lupt ,
nici o pasiune ,
nu cunosc.

Sunt,
asemenea ca piatra ,
astept lovitura rece ,
sa pot scoate scantei.
Ascuns in iluzii,
fierul uita sa m-atinga.
Mor,
o,sunt , forta latenta ...
o simpla posibilitate?

Crede , in acel ceva ,
care se afla deasupra ta....
in acel ceva ,
pe care nu-l poti simti ,
mirosi , atinge sau crede,
ca speranta,sau dragostea.

Da , dar eu nu cred in miracole,
eu nu simt asta ,
nu,e cazul meu.

Dar,in fiecare zii,
in care traiesti ,
e un miracol.....

Nu , ziua , viata..
ci tu ,m-ai lovit.
Cu pumnalul rece ,
vapaie ai scos.
Din mine,
Se auzea ,cum iese,
Bourguignoni,
si-n jur se sterg ,
oamenii de funigine...
Caci scanteia m-a transformat ,
in pom.

Asa ai ajuns...
pe chipul ei,
nu vezi, auzi sau simti,
caci acum ,
esti praf.

Da ,
si acum vantul,
trece prin mine,
prietene drag,
sunt pierdut, ars ,risipit ,
simtul s-a dus ,
ce sa fac?

Asteapta razele lunii ,
sa scanteie ,
si alege ca mine
sa adii in ceruri ,
speranta risipita ,
ti-o vei ridica ,
i-naltul cerului.

Da , amintirea vine ,
crima am savarsit ,
piatra m-am preschimbat...
Acum stiu ,
miracolul e sansa,
Dar ,voi cobora ,
aici ,cu aripile
voi ridica pietrele.
Din inima lor ,
a doua sansa ,le voi arata.
Miracolul va exista.

praf in vant...

Si, apare , sub forma unor cuvinte , putin cate putin creeaza un drum plin de emotii , de neprevazut , de lucruri uimitoare .

Incet se cunosc prin joaca sau poate cu ajutorul unei iluzii care s a nascut odata cu prima intamplare , era scris sa se "cunoasca"fara intalnire.

Si ,apare , Luna , magica , se imprastie in aer si se lasa purtata de vant .

Si, apare , cand adie vantul , se ridica plutind .

Si, apare , o noua viata , a renascut , vantul .....adie , atinge , imbratiseaza , se furiseaza si asteapta la coltul ferestrei sa intre in viata ta.

Si, apare , pe langa ea , zi de zi , fiinca este prezent , cand se leagana un copac , cand se formeaza valuri , cand se deschide un geam , cand simti pe fata , adiera lui , el este langa tine.

Si, apare , emotia , caci fara ea , poti sa simti? ...cand lumina ochilor se stinge , poti sa mai simti? ca ea , si el , impreuna , sta langa tine , si te poarta , i-naltului eden.

Si ,apare ? oare ..daca nu simti ? Alearga.

lacrimile varsate

...izvorul lor provenea din varful muntilor , care se invecineaza cu cerul , picaturile spala tristetea si formeaza o panza unde se picteaza o lupta continua , imaginatia creaza un nou vis , iar Calyste iese din cocon , sub forma unui copil.

Acum totul capata sens , atat de simplu este perceput sentimentul , atat de usor uiti un cuvant care te a ranit , atat de usor iti revii...atat de usor iubesti .....iar.........va urma.........

adolescenta

Pradat , deasupra, cerul se inoreaza , fulgera.....
nu intelegea pe moment nimic alceva decat ca pierdea deodata , pe totdeauna imaginea care era pictata in mintea lui , aceea imagine il respinge , il indeparteaza incet , poate fara sa vrea.....cuvintele nespuse , o arma letala ...deacum sta in tacere...omisiunea gandurilor , scutul de protectie ...cuvintele lui se transforma in materie , florile ii insenineaza mintea , frumusetea lor ii da speranta , isi priveste umbra , si o numeste Calyste .....nostalgia adolescentei ii tulbura simturile si gandurile , totul ii devine incert , isi pierde siguranta , e sfasiat .....si totodata , e nerabdator sa se vada cat mai repede eliberat , ca sa si poata incepe "adevarata viata".
Tulburat , este trantit in genunchi , stramtindu i zarea impiedicandu l sa vada ce a mai vazut pana acum "............" il stropeste peste fata ,veninul il reduce la tacere , e facut sa para un cap mijlociu care vaneaza dupa originalitate ...va urma.......