Ironia ei, mi-a daruit o clipa de melancolie, privind in chipul ei, adanc in ochii lucizi, cautam un drum sa-i pot surprinde o sclipire a caracterului acestei fiinte mladioase si dure.Se arata sub atatea nuante incat imi e cu neputinta sa ajung la o parere asupra ei.Ma gandesc la lumea zanelor ca fiind la fel cu realitatea sau natura, fiinca zambetul femeii va apartine intotdeauna celui care stie sa ajunga pana la ea, fie in realitate sau in vis.....Ti-am regasit glasul unduitor care-mi rasuna imaginar de atata farmec, in vis gesturile, si felul cum isi tine capul, jocul privirilor, m-a facut sa ma pomenesc indragostit, totul se transforma in poezie.....